GUESS_WHO_

 
registro: 29/12/2007
O singura certitudine, o singura convingere :odata cu timpul toate se schimba. :) Metamorfoza – unicul adevar incontestabil
Pontos103mais
Próximo nível: 
Pontos necessários: 97
Último jogo
Bingo

Bingo

Bingo
1 ano 19 dias h

Relaxare a la USA :)

    Zilele trecute am trait una dintre acele experiente care iti pot schimba modul de perceptie.

    Mai intai cred ca sunt in asentimentul tuturor cand spun ca, cu exceptia masochistilor si poate al “profesionistilor” in domeniu, toti avem fiori cand auzim de medicii stomatologi. Eu, cel putin, simt ca ma ingrozesc numai gandandindu-ma la instrumentele lor care, sa recunoastem, aduc foarte bine cu cele de tortura.

    Zic merci pentru ca, in genere, sunt dotat cu o dantura buna si nu prea am avut mult de-a face cu dentistul. Totusi, vrand-nevrand, uneori nevoia iti mana pasii catre cabinetul lui. Cam asta s-a intamplat deunazi: aveam o buza de ar fi crapat de invidie Marinela Nitu de m-ar fi vazut. Cauza: un abces de toata frumusetea insotit de dureri atroce care, fara discutie, m-au trimis direct in cabinetul “tortionarului” modern, alias medicul stomatolog.  

    Iata-ma intrand intr-o anticamera elegant mobilata unde o duduie dulce imi explica ca neavand programare va trebui sa astept putin, si imi face semn catre un fotoliu confortabil. Sa plec cu buzele alea de biban bosumflat era o optiune exclusa. Ce era sa fac?! Astept! Intre timp imi rotesc ochii prin sala de asteptare. Era frumos, de ce sa mint?! Mobila comoda, reviste pe o masuta, plante in ghivece, nu parea ca dupa usa vei da piept cu calaul.  In surdina se auzea o muzica placuta, instrumentala, ce te ducea cu gandul la o aventura romantica cu duduia de miere, nicidecum la chinurile vietii. Asta daca nu intervenea din cand in cand "bazaitul" polizorului.

    Prima melodie n-am recunoscut-o, a doua insa, “Lost in Paradise” a lui David Lanz n-avea cum sa imi scape. “Lost” ma si simteam insa nici vorba sa fiu “in Paradis”, mai degraba in Purgatoriu astaptand timpul de suferinta ca sa pot accede.

    OK! Treaba asta trebuia lamurita! Asa ca de cum am intrat la “gade” si am trecut peste “introducere” in timp ce isi etala pe masa “ustensilele de maltratare” am intrebat ce cauta pianistul si compozitorul nominalizat la Grammy in cabinetul sau.

    Soc!

    Cica: “ca sa ne relaxam!”:) Nu, pe bune! :) (Noi astia cu buze de peste sau tu ca sa nu ne chinui excesiv? :) ) Am auzit de chestiile astea. Americanii au efectuat si studii pentru selectarea muzicii care sa ofere maxim de destindere si pana una-alta  si eu eram de acord si as fi votat pro. David Lanz este, de altfel, unul dintre compozitorii  new age care a inregistrat muzica pentru relaxare. ( Am citit undeva ca ar fi spus “When I am on tour, I am constantly introduced to children, by their parents, who were born to the sounds of my music in their hospital rooms.”  intr-o traducere aproximativa Este prezentat copiilor care s-au nascut pe acordurile muzicii sale.:) ) Si, pana ieri, as fi aprobat “modelul” “americanesc” de relaxare insa, azi, gandind si simtind prin prisma celui patit, va spun cinstit:cand te dor dintii de-ti vine sa ti-i scoti singur dandu-ti picioare in gura, nici o muzica nu te relaxeaza. Are efect numai “borsul de cleste” al “hoherului”.  :)

 Si cum, amintind de stomatolog, probabil v-ati incordat gasiti mai jos doua dintre compozitiile lui David Lanz care sper sa va deconecteze.

   Apropos, de schimbarea perceptiei, cred ca, cel putin o vreme, eu voi evita "Lost in Paradise"

 

     Enjoy!

 

https://www.youtube.com/watch?v=DGko_jUngdw

 

 

 https://www.youtube.com/watch?v=JhXHirYiGXY   

 

P.S. Cu scuzele de rigoare pentru intarziere (si cu motivare de la medic :) ), celei care-l  "astepta" de o saptamana.    (Muzical & Personal :) ).