Fuga din Pleşcoi.
De ce te-ai dus de lângă ei
De ce te-ai dus de-acasă?
Ai fi rămas lângă purcoi
Sergent de zi la coasă.
Spune cinstit că te-ai uşchit
Nu merge, lumea ştie,
Asta era mai nimerit:
Aveai o strategie.
Aveai decorul cu zăvoi
Era frumos acasă,
Aveai cârnaţii de Pleşcoi
Şorici, molan pe masă.
N-ai vrut să stai nici lângă oi
N-o spun cu răutate,
Erai primarul de Pleşcoi
Un om cu greutate
(“Pentru eternitate”)
In fânul de curând cosit
Mai recoltai câte-un iubit,
Si tot acolo deseori
Mai zămisleai copii din flori.
Şi din celestele iubiri
Ai fi rămas cu moşteniri,
N-aveai probleme-n satul tău
Acolo nu-i cu ADN-eu.
II
Te aerai cu transperante
N-aveai catrene-n variante,
Dar, nu era nici un mister
Cu muza mea eram şomer.
Aveai acasă un cocoş
Modest, cu ciocul mic,
Cel cu statut era fălos
Dar nu călca …un pic.
O fi călcat şi el vreodată
Pe când era bunica fată,
Acuma sigur a scăpat
El calcă, doar la…figurat!
E rău in cerul gurii
Ăsta nu e un mister,
O greşeală a naturii
Şi un zgârcit până la cer.
Cocoşul tău , lumea il ştie
Că are burtă şi chelie,
Ca un frizer cu mandolină
Şi-o mare de slănină…fină!
III
Calitatea managerului, a cocoşului
cu identitate(statut).
E gras, dar nu şi idiot,
Baştan, sau poate, mafiot.
Pe mine asta mă-nfioară
El a furat un sfert din ţară.
C-un efort de semnătură
Fără martori dimprejur,
Vedem delta, cum se fură
Şi cinci coaste de azur.
E o treabă de şmenari
Cu tranzacţii pe dolari,
Din mâinile lui”gingaşe”
Ies profituri uriaşe.
Ştie şmenul fiecare
Furtu-i computerizat,
Conştiinta-i de vânzare
Arta e de cumpărat.
Toată lumea asta ştie
Furtu-i computerizat,
Bucureştiu-i de vânzare
Pe imensa datorie…
Nimeni nu-i face reproş
C-asta-i ţara lui Cocoş,
Versat de inţepeneşti
Fură de incremeneşti.
Cu trei martori şi-o sentinţă
N-ai nimic pe conştiinţă,
“Sunt sigur c-ai dovedit:
Domn-Cocoş e om cinstit!”
IV
Convenţie
Cu Don’Cocoş
Ei s-au inteles aşa…
Ea să facă tot ce vrea,
Fără să-şi mai deie coate
El să facă..dacă poate.
(G.Zarafu)
Când domn’Cocoş e lângă tine
Iţi bate inima la fel,
Tu ştii asta foarte bine,
Dar numai tu ştii pentru cine.
V
Noul Cocoş.
Noul Cocoş e marinar,
Lup de mare, fără barbă,
E spirit mare, om cu har,
Găina-l bagă-n buzunar.
Noul Cocoş e mai fălos
Stilat şi mare arătos,
Lumea asta bine-l ştie:
Este cocoşul…generos.
VI
Işi hipnotizează seful
(interlocutorul)
Lascivă-l bagă pe sub gene,
Topit de clipele de lene
Ea-şi proiectează viitorul.
Seducţia a dat-o Iosefina
Cu ea l-a cucerit pe Bonaparte,
Cu ea Elena vrea să fie prima
Prima vedetă printre “Cleopatre.”
Fire senzaţionalistă
Şi expertă traseistă,
O incifrată la pătrat.
Asta ştie orisicare:
Onoarea e de cumpărat,
Demnitatea-i de vânzare.
Visul După strofele lui Ion Minulescu.
Iată vina mea de-aseară
A fost vina literară,
Şi de-atuncea doamne sfinte
Sunt epigramist cuminte.
Siestă epigramatică de la confraţii mei de strofe.
Tentaţia femeii.
“Vai,capul mi-am pierdut” a zis
Când a greşit intâia oară….
Probabil că l-a regăsit
Căci s-a grăbit să-l piardă iară!...
N. Burlănescu.
Virtutea.
O , fetelor, virtutea nu e
Decât un inger ce vă suie
Deasupra lumii de păcate,
In care-apoi cădeţi mai toate.
Const. C. Brăiescu.
Femeia.
Femeia-i sfântă, ne dă zile
Grăieşte-o cugetare-adâncă
Cu inţelesuri mai subtile:
Ne dă, dar ni le şi mănâncă!
Cornel Pop
Adeseori ii vine greu
Chiar dânsei să se recunoască,
Că-n viaţă a schimbat mereu
Adesea, mască după mască!
Andrei Popa.
Lipitoarea şi femeia.
Lipitoare e femeia
Zise un nebun odată,
Vai, sărmana lipitoare
Cu ce-i ea asemănată.
Decât sângele cel negru
Ţi-l răpeşte lipitoarea,
Dar femeia-ţi ia averea
Mintea, banii si onoarea!.
G.Cosbuc.
Lady_Diana
Alba Iulia
registro:
★★★★★ Credendo Vides ~ Norocul este un termen inventat de mintile mediocre in scopul explicarii performantelor mintilor geniale!